Search
miercuri 8 decembrie 2021
  • :
  • :

Muzeul bisericii „Sf. Nicolae” Roznov

Colecția muzeală a fost înfiinţată de preotul paroh Vasile Ţoc la demisolul aşezământului unde colonelul Roznovanu construise cavoul familiei. Muzeul a fost sfinţit în ziua de 21 iulie 2002, de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Graţie slujitorilor acestui aşezământ, au fost păstrate toate obiectele vechi aflate în patrimoniu, între acestea fiind şi cele prevăzute de colonel în Testamentul său.

Astfel, regăsim farmecul componentelor uniformelor militare din secolul al XIX-lea, care au aparţinut colonelului Roznovanu, între acestea epoleţii, lancea, banderolele, decoraţiile de război, precum şi toiagul de majordom. De asemenea, sunt expuse şi cele 11 medalii – două din aur şi nouă de argint – primite în urma participării la Războiul de Independenţă.

Veşmintele vechi de peste un secol, ornamentate în culori naturale, fotografiile de familie şi o copie a testamentului colonelului Roznovanu completează exponatele, alături de cele două icoane mari, a Maicii Domnului şi a Mântuitorului,  care au fost aduse din biserica veche, arsă în anul 1944.

Muzeul păstrează epoleţii, lancea, toiagul de majordom ale lui Roznovanu, avem banderolele şi alte decoraţii din război, pe lângă cele 11 medalii – două din aur şi nouă de argint, pe care le-a primit în urma participării sale la război – recuperate de la Banca Naţională. Avem veşminte vechi de 100 de ani, în culori naturale, avem veşmântul diaconului din 1940, fotografii cu Roznovanu, o copie a testamentului său, apoi avem cele două icoane mari, a Maicii Domnului şi a Mântuitorului, din biserica ce a ars în 1944.

Aceste icoane au acoperit pe timpul comunismului cele două pisanii: cea a zidirii bisericii, realizată cu aprobarea regelui Carol I, şi una care explică metoda prin care s-a fixat locul bisericii. Pisaniile care menţionează «Majestatea sa Regele Carol…», formulă ce nu cădea bine comuniştilor, ar fi fost tencuite şi s-ar fi pierdut, dacă nu se găsea această soluţie.

Cele două tablouri în mărime naturală ale celor doi ctitori, Gheorghe şi Alexandrina Roznovanu, au fost refăcute în 1986 după tablouri vechi de către pictorul Dan Adăscăliţei din Roznov. Şi o menţiune: tablourile după care au fost făcute fuseseră ciuruite de ruşi în 1944, rămânând întregi numai capul şi vârfurile de la cizme.

La demisolul bisericii se află şi mormintele străbunilor şi strămoşilor lui Roznovanu, Iordache, Neculai Ruset-Roznovanu, cu fiii lor, cu cei care au făcut parte din familia Roznovanu. Avem busturile în marmură ale ctitorilor, avem o coroană mortuară de la înmormântarea lui Roznovanu, apoi semnătura lui Roznovanu pe o Sfântă Evanghelie, în ziua morţii fiului său şi un sfânt epitaf adus de la Moscova”[1].

Sursa foto: monumenteneamt.ro

Bibliografie:
Antiteze, Revistă de literatură şi artă, seria a III-a, nr. 1/ 2011, anul XXI, Editată de Societatea Scriitorilor din judeţul Neamţ, Piatra Neamţ, 2011, pp. 73-79.
[1] Antiteze, Revistă de literatură şi artă, seria a III-a, nr. 1/ 2011, anul XXI, Editată de Societatea Scriitorilor din judeţul Neamţ, Piatra Neamţ, 2011, pp. 73-79.