Search
sâmbătă 8 august 2020
  • :
  • :

Istorie

Sauca. Pentru a înţelege mai bine curgerea stăpânirii în Roznov trebuie să citim cu mare atenție documentele referitoare la satul Sauca (Seucăuți) și biserica din gura Cracăului, închinată mănăstirii Neamț.

Pornindu-se de la o localizare aproximativă a satului editorii colecţiei naţionale Documenta Romania Historica, care consideră că acest sat este „inclus în Roznov”, pe actualul teritoriu al satului Slobozia.

Prima menţiune despre Sauca o avem la 23 februarie 1438, când Ilie, domnul Moldovei, dăruiește mănăstirii Sfânta Înălţare de la Neamţ, un sat la gura Cracăului, anume Seucăuţi, unde este Samoil vătăman”[1].

La rândul său Ştefan voievod, anunţa la 11 martie 1446, printr-o carte domnească, faptul că întăreşte aceleiaşi mănăstiri satele primite danie de la domnii anteriori[2].

Satul Săucești de „la gura Cracăului” este amintit într-un act de la 22 august 1447[3], fiind era întărit de voievodul Petru al II-lea călugărilor Mănăstirii Neamţ. Ultima dată este amintit la 8 decembrie 1454[4].

De-abia în anul 1599 va fi menţionat ca silişte pe Cracău (unde a fost Samoilă vataman) a mănăstirii Neamţ. Satul s-a putut risipi din cauza vitregiilor vremii, aşa cum s-a întâmplat cu multe sate din Moldova. A doua ipoteză ar fi aceea că documentele referitoare la Sauca s-au pierdut. Noi opinăm că locuitorii au părăsit satul, acesta siliştindu-se.

Roznov. Prima atestare documentară a satului Roznov este din 18 aprilie 1576[5], când satul apare în proprietatea mănăstirii Bistrița. În acea zi Petru Şchiopul, în prezenţa marilor boieri din Divanul Domnesc, întărea Mănăstirii Bistriţa, „ocinele şi dedinele” ei drepte primite danie de-a lungul timpului de la Alexandru cel Bun, ctitorul mănăstirii, Ştefan cel Mare şi Petru Rareş.

La 1 iunie 1595 Ştefan Răzvan, domnul Moldovei, întărea satul Roznov mănăstirii Bistrița[6].

Două decenii mai târziu, la 23 august 1616, Radu Mihnea, domnul Moldovei, întărea aceleiași mănăstiri satul Roznovul, pe Bistriţa, care este în ţinutul Neamţ, hotarul acestui sat împreunându-se cu hotarul satului Area[7]

Adevărații proprietari ai moșiei Roznov ies la iveală odată cu documentul din 22 ianuarie 1617. Singliticlitia, fiica lui Gavril logofăt, soţia vornicului Bilăi, împreună cu fiul ei, Ionaşcu, solicită domnului să judece pâra dintre ea şi călugării de la Bistriţa pentru moşia Roznov, susținând că au cumpărat satul de la Petru vodă (Petru Rareș). Călugării renunță la pretenții în urma procesului.

Cel mai complet act referitor la cele întâmplate cu Roznovul la începutul secolului al XVII-lea este catastiful marelui logofăt Dumitraşco Ştefan, scris la 20 aprilie 1627[8], care, ca   într-o cronică de familie povesteşte istoria satului primit de la mătuşa sa, vorniceasa Bilăi. Aşa cum reiese din cele spuse de logofăt, satul Roznov a fost cumpărat de vornicul Bilăi şi soţia sa, Singlitichia, mătuşa lui Dumitraşco, de la Petru vodă „pentru cinci sute de zloţi tătărăşti şi pentru opt ai buni”[9]. Domnul a putut să-l vândă deoarece satul era domnesc, ascultător de ocolul târgului Piatra[10]. Acest act este foarte important deoarece din textul lui aflăm că satul Roznov exista încă din vremea lui Petru Rareș (Petru vodă cel bătrân)!

Secolul al XVII-lea este cel mai zbuciumat din toată istoria existenţei Roznovului. Moşia a trecut „din mână în mână” după expresia timpului, adică a avut mai mulţi proprietari. Pentru stăpânirea ei s-au purtat procese peste procese, s-au adus martori în faţa domnului, a fost confiscată pentru „hiclenie” şi făcută danie pentru dreaptă credinţă, a fost schimbată cu alte sate etc. După ce a intrat sub stăpânirea logăfătului Dumitraşco Ştefan, apoi a fiului său, Gheorghe Ştefan, viitorul domn al Moldovei, satul este disputat de domnii Moldovei. De la 1700 Roznovul trece în stăpânirea Ruseteştilor.

Slobozia. Prima menţiune a satului apare sub transcrierea de Slobosia, în 1790, în „Topographische Beschreibung der fünf moldavischen Districten(Topografia celor 5 ţinuturi moldovene Suceava, Roman, Neamţ, Bacău şi Putna) a lui Otzellowitz, colaţionată parţial cu harta sa[11]. Aici se menţionează că satul Roznov pierde o parte din teritoriu, pe care se formează satul Slobozia.

Chintinici. Este sat aparţinător oraşului Roznov. Prima sa menţiune apare sub transcrierea de „Chintinici”, în anul 1835, în Harta rusă din 1835[12].

Bibliografie: Preot Vasile Iulian-Mihail, Roznovul în mărturii documentare–până la jumătatea veacului al XIX-lea (Piatra Neamţ, 2011, ISBN 978-606-8090-78-8).

https://www.yumpu.com/ro/document/view/16062271/roznovul-in-marturii-documentare

[1] DRH, A, Moldova, vol. I, p. 254-256, nr. 180.
[2] Ibidem, p. 377-378, nr. 266.
[3] Ibidem, p. 387-388, nr. 273.
[4] Ibidem, vol. II, întocmit de Leon Şimanschi în colaborare cu Georgeta Ignat şi Dumitru Agache, Bucureşti, 1976, p. 61, nr. 44.
[5] DIR, A. Moldova, veacul XVI, vol. III, p. 272-273, doc. 87.
[6] Ibidem, veacul XVI, vol. IV, Bucureşti, p. 125, nr. 156.
[7] Ibidem, veacul XVII, vol. IV, p. 29-30, nr. 43).
[8] DRH, A. Moldova, vol. XIX, editat de Haralambie Chircă, Bucureşti, 1969, p. 242 nr. 186.
[9] Ibidem, p. 211-216, nr. 168.
[10] DIR, A. Moldova, veacul XVII, vol. IV, p. 410, nr. 528.
[11]Tezaurul toponimic al României. Moldova, vol. I. Repertoriul istoric al unităţilor admnistrativ-teritoriale, 1772-1988, partea I1, A. Unităţi simple (Localităţi şi moşii), P-Z, coordonator Dragoş Moldovan, Bucureşti, 1991, p. 1080.
[12] Constantin C. Giurescu, Principatele române la începutul secolului XIX. Constatări istorico-geografice, economice şi statistice pe temeiul hărţii ruse din 1835, Bucureşti, 1957, pp. 253-254.